concurent, -ă
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. concurrent, lat. concurrens)
Etimologie: (fr. concurrent, lat. concurrens)
1. adj. care face concurență altuia.
2. (mat.; despre linii, planuri) care au un punct, o dreaptă comună, care se intersectează.
3. care tinde către același rezultat.
4. s. m. f. participant la o competiție sportivă.
5. negustor, producător care face concurență altora.